Pagini

marți, 26 martie 2013

CLIP


voi fi doar amintire, când
voi fi surd înlăuntru'mi şi
voi fi uitat cum s'ascult.
Temugin Borchu
voi veni să te mângâi când
voi fi doar amintire, când

voi fi surd înlăuntru'mi şi
voi fi uitat cum s'ascult.

cândva la vedere păstram
tot şi toate, Lisboa e locul
în care alene aş vrea să'mi
împrăştii şi trupul şi gama.

şi'Álvaro de Campos îmi ştie
clownii şi trama, în ploaie
glisând el să-mi disculpe
timpul şi zâmbetu'n Tejo.

aici ce-am fost nu contează, 
aici nu, aici pe dealu'Alfama'n
cafeneaua Se, toate umbrele
mele, să'ntrebe "Ce?" deja au
uitat. iar calul meu orb a spart
diorama. aici e demult.

[ altă noapte, toate cum le ştiai, altcum
nimic altcum n'ai cum ivi'n tine, doar un
punct de foc luminează în bezna din tine,
întâmpinare dorul, mistuitor. tot ce eşti
se resoarbe'n acel punct, apare un nod 
şi trecerea nopţii şi lumea se'ncheagă în
stare, se-amestecă tot 'napoi în tine şi 
totu'i parte din tine, nod nu evadare, nu
refugiu, întâmpinare. te primeşti odată 
cu lumea şi zgomotul ploii în geana de zi, 
amorţită laşi focul din punctul din mijloc de
tine să te'nvăluie, un clip în clipă, ars atât
de intim, miriadice siaje lichide crestare de
aer de cealaltă parte'a ferestrei pieziş ling
sticla, leneş sosind picăturile ploii, fruntea'ţi
aici înlăuntru'i lipită de geam, moi picăturile
se-adună'n obraji şi mângâie sticla, priveşti
înlăuntru'ţi şi'n palme căuş cumva zdrobeşti
cu sânii'ţi ţesătura tristeţii zâmbind năruitor. ]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu