Pagini

joi, 18 aprilie 2013

föhn wind


( "earthquake '92" - Cum incipere ortus Pullus vorsum Noomis)
 
lăptos 
vineţie
imprescriptibil 
frumoasă răscroit 
răcoroasă'n arşiţa nopţii 
gresia delfinariului un vis. un 
zumzet metalic vibraj în creştet 
şi gust de cenuşă te trezesc, te ridică,
te-aduc la fereastră, aleea de jos mult prea 
lungă, perfectă'i tăcerea în jur şi-n tine eşti surd
şi mut în dosul ferestrei, e-o clipă ce nu se termină, 
n-ai temeri şi-n tine e vuiet şi straniu şi-aştepţi în ritm 
dextrogir, tăcerea'n piept un munte şi inima'ţi bubuie-a 
vaier, de sus, definit, de departe o vezi cum vine, o vezi 
cum ţinteşte privirea'nainte făr'a privi, e-o pendulare 
vie orizontală ce ştie unde ajunge fără-a zări, vine 
în rochie neagră paşi umeri şi şolduri gilsaj fluid 
cumva arcuiesc fiindul în juru-i nu îl despică,
moale'nvelind-o aerul nopţii vibrează-n 
firave sclipiri, ca'ntr'o cochilie levogiră 
unde-o aştepţi, o clipă ne'ntreruptă 
cu tine-nlăuntru-i, totu'i o clipă, 
cumva te aştepţi la tot ce-o să 
fie, iată - curbează spaţiul în 
juru-i şi'n urmă'l 
prelinge 
venind.

***


vine în 
freamăt
vine a vară 
precară şi-a 
noapte încinsă 
vine întins ajunge 
aşteaptă întinsă lipsită 
de zâmbet şi fuţi. şi vine 
cutremurul şi fuţi fuţi fuţi, 
toate se mişcă ea se mişcă 
şi toate cad şi ea cade aşa cum 
se cade tot ce e-n jur tot se cutremură 
ea se cutremură şi cade în sine se-agaţă 
de tine şi-afară e vuiet şi straniu şi vaier şi 
strigătul ei se sparge în vaier în tine e vuiet 
în tine e straniu, v-adumbriţi dimpreună. în 
fine, în jur nu mai e moarte şi-aievea în 
tine striveşte zâmbetul ei tot ce e 
frică, nemiruire de clipă şi sine ea 
pleacă şi nu, nu, nu, stai, adăşti 
şi tot nu pricepi, de ce.
te trezeşti.

poem basoreliefat de protuberanţa din tavan - 04.03.77
 
Levogyre Laffoley Paul
Levogyre Laffoley Paul

Seismic Map R
Seismic Map R

Dextrogyre Arianta Arbustorum Braunau 1968

Dextrogyre 

Arianta Arbustorum
Braunau 1968

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu