Pagini

vineri, 29 martie 2013

OP


deznăruitor tăcând,
uit a trăi în azi azi, azi
este unde, azi este când,
nu mai adun năimiri în
gânduri, nu mai sunt
vibraj pornit din ieri ieri,
azi este doar o urmă din
mâine mâine, azi este unde,
azi este când, tac, tac, tac,
văd şoapte când aud, când
aud cum tac, tac, tac, aud
gânduri când sunt, când sunt
mut, tac, tac, tac privirile
celorlalţi, când eu tac plecând.

“Să-ţi mai pun o întrebare
E aproape de culcare;
Unde dormi, aici, departe?
Intr-o pagină de carte?
S-ajungi virgulă târzie
Într-un op de poezie?”
- T.Arghezi

marți, 26 martie 2013

IC



la stara zagora nimic
şuntat sub salcîmi
doar praful de sub
tălpile noastre iertării
adunat într-un viu
microtumul, vis cu
ochii deschişi lipsit
de simbol şi ritm.
tu fără preget, eu
fără noi, asurziţi
de indignarea corbilor
ce vestesc furii asonante
în carnea gândului mort
viermii confirmă doar
haina ideii: e greu să
suporţi pulimea porumbeilor
veşnic senini. am să adorm.

Стара Загора

CLIP


voi fi doar amintire, când
voi fi surd înlăuntru'mi şi
voi fi uitat cum s'ascult.
Temugin Borchu
voi veni să te mângâi când
voi fi doar amintire, când

voi fi surd înlăuntru'mi şi
voi fi uitat cum s'ascult.

cândva la vedere păstram
tot şi toate, Lisboa e locul
în care alene aş vrea să'mi
împrăştii şi trupul şi gama.

şi'Álvaro de Campos îmi ştie
clownii şi trama, în ploaie
glisând el să-mi disculpe
timpul şi zâmbetu'n Tejo.

aici ce-am fost nu contează, 
aici nu, aici pe dealu'Alfama'n
cafeneaua Se, toate umbrele
mele, să'ntrebe "Ce?" deja au
uitat. iar calul meu orb a spart
diorama. aici e demult.

[ altă noapte, toate cum le ştiai, altcum
nimic altcum n'ai cum ivi'n tine, doar un
punct de foc luminează în bezna din tine,
întâmpinare dorul, mistuitor. tot ce eşti
se resoarbe'n acel punct, apare un nod 
şi trecerea nopţii şi lumea se'ncheagă în
stare, se-amestecă tot 'napoi în tine şi 
totu'i parte din tine, nod nu evadare, nu
refugiu, întâmpinare. te primeşti odată 
cu lumea şi zgomotul ploii în geana de zi, 
amorţită laşi focul din punctul din mijloc de
tine să te'nvăluie, un clip în clipă, ars atât
de intim, miriadice siaje lichide crestare de
aer de cealaltă parte'a ferestrei pieziş ling
sticla, leneş sosind picăturile ploii, fruntea'ţi
aici înlăuntru'i lipită de geam, moi picăturile
se-adună'n obraji şi mângâie sticla, priveşti
înlăuntru'ţi şi'n palme căuş cumva zdrobeşti
cu sânii'ţi ţesătura tristeţii zâmbind năruitor. ]